Sînziana Wolff, fundraiser stradal ARC pentru SOS Satele Copiilor, ne spune despre cuvântul ei preferat și ce înseamnă el în fundraising.

***

În engleză există un cuvânt pe care l-am atribuit celor care m-au marcat profund în munca pe care o fac deja de câteva luni. Pentru mine, „selfless” nu are un echivalent la fel de frumos în română. Îi poți spune generozitate, altruism, calitatea de a fi darnic și așa mai departe, dar nu cred că poți îngloba toată frumusețea cuvântului într-o traducere simplă.

Să fii “selfless” e să fii un supererou, indiferent de cauza susţinută.

Vorbesc de faptul că persoanele cu care am vorbit ca facer trec peste etapa calculului simplu – renunță la un pachet de țigări pentru copii sau la o cafea în oraș sau la orice mică plăcere care le face viaţa puţin mai plăcută. Vorbesc de oamenii care, atunci când pătrund într-o lume în care chiar ei pot fi protagoniştii, uită de ei. Uită de pachetul ăla de ţigări sau de prăjitura aia la cofetărie sau chiar de bluza aia la care se tot gândesc de săptămâna trecută.

Am cunoscut persoane care au spus aproape fără să clipească, aproape fără să respire “vreau, cum fac!?”, persoane care s-au uitat pe sine în tot procesul ăsta.

Oamenii aceştia au o anumită strălucire în ochi şi delicateţea aceea de care vorbeam mai devreme – să ţină în palmele lor o posibilitate şi să o transforme într-o realitate pe care să o elibereze în lume, altora. Persoane atât de minunate încât dau o nouă perspectivă generozităţii – ei nu doar dau, ci construiesc lumi noi şi un viitor puţin mai luminos; construiesc pentru ca alţii să aibă un cămin, un acoperiş, o educaţie şi o viaţă.

Pentru toate persoanele care au uitat de ele, dăruind – v-am regăsit. Şi mă bucur să vă urez “bun venit”.