Povești vii

Sînziana Wolff, fundraiser stradal ARC pentru SOS Satele Copiilor, ne spune despre sutele de povești pe care le află vorbind cu oamenii care donează. De ce ajung facerii să afle poveștile personale ale donatorilor? "Pentru că oamenii tind să spună unor necunoscuți lucruri pe care poate nu le-ar putea spune altcuiva", zice Sînziana.

***

Noi spunem că facerii își fac singuri cascadoriile - am fost folosiți pe post de cuier, de consilieri maritali și în ale inimii (da, unii oameni ne-au văzut și ca pe niște psihologi), ca babysitter (la un moment dat, un domn mi-a pus copilul în brațe pentru că nu mai avea mâini destule), am fost și agresați verbal, am fost folosiți pe post de saci de box (metaforic în mare parte, deși cândva chiar a intrat cineva cu capul în mine și nu mi-a rănit doar sentimentele) și am adunat o grămadă de povești de la oamenii cu care am intrat în contact.

Știți de ce? Pentru că oamenii tind să spună unor necunoscuți lucruri pe care poate nu le-ar putea spune altcuiva. Cred că își exprimă mai bine sentimentele în fața cuiva pe care e foarte posibil să nu mai vadă niciodată, fie că e vorba de o exuberanță incredibilă sau de un zâmbet forțat sau chiar de o nemulțumire foarte vocală.


De la pensionarul de 65 de ani care dona la două ONG-uri la studenta care donează din bursă și până la mama singură care vrea să ajute alți copii, am adunat volume de povești. Sunt povești care poate nu ar fi ieșit la lumină și sentimente care poate erau adânc îngropate. Dar am văzut oameni care se schimbă la față după ce semnează și devin eroii unei povești incredibile și, în același timp, complicii mei în basmul ăsta cu multe încercări și obstacole. Am cunoscut mame care își așezau copiii pe genunchi sau îi strângeau la piept când îmi dictau datele lor, am cunoscut mame fără copii pentru că încă așteptau să se finalizeze adopția de ani de zile și bărbați care donau pentru copiii noștri pentru că ei nu puteau să aibă.


Poveștile lor au rămas cu mine pentru că fiecare m-a marcat, fiecare cuvânt mi-a răscolit sufletul și fiecare strângere de mână mi-a dat de înțeles că e bine ceea ce fac. Am luat poveștile lor și le-am transformat în basme pe care copiii sponsorizați de ei le trăiesc zi de zi de acum încolo. Fiecare poveste amuzantă, tristă, serioasă, fiecare propunere ciudată, fiecare cuvânt spus la timpul potrivit, m-au înălțat și m-au dus într-un punct culminant și m-au făcut să îmi dau seama că nu doar semnez contracte... ci strâng povești vii.

Partner logo