Interviu cu un donator - Beatrice Weber (FFFF)

Beatrice Weber e 'activist extraordinaire și executive president' al Fundației Friends for Friends. Mai mult decât atât, Beatrice Weber e un om minunat care face să se întâmple lucruri nemaiauzite în România – Concursul Superscrieri , bursele dedicate jurnaliștilor sau Creative Fitness- programul prin care îți deblochezi creativitatea și îți găsești rezolvarea problemelor cu care te confrunți. Beatrice vine din lumea afacerilor și media. Dupa ProTv și Money express, pentru a aminti doar două dintre instituțiile mari de media cu care a fost asociată, Beatrice a decis să-și asume un proiect antreprenorial – conducerea Friends for Friends Foundation. Și și mai mult decât atât, e prima persoană care ne-a venit în minte atunci când ne-am întrebat: "cu cine să începem seria interviurilor despre filantropie?"

1. Cum a început pentru tine aventura filantropiei?

A început oarecum din întâmplare, nu pot să zic că aveam o căutare clară în acest sens. A fost un moment în care, la ințiativa Mădălinei Marcu de la ARC România am reușit să coagulăm o mână de oameni care să implementeze un sistem mai democratic și accesibil de donație numit Cercul de donatori. De fapt, era ceva verificat și aplicat cu succes în Anglia, doar că am început să îl implementăm într-o țară unde donația, ca gest, este pasăre rară. Încercăm, într-un fel, să schimbăm mentalitatea că ar fi nevoie să ai mulți bani ca să poți să fii donator.

2. Ce te motivează pe tine să donezi/să te implici într-o cauză?

Primele mele acte de donație, dacă pot să le zic așa, erau acele momente în care dădeam de pomană bani, mâncare sau obiecte. Știam toate teoriile legate de faptul că nu e bine și că astfel nu ajuți oamenii ci, mai degrabă, îi oprești din a deveni autonomi. Dar, din când în când, atunci când privirea mea se intersecta într-un anume fel cu a celor care cereau, o făceam.

Acum e altfel, nu prea mai dau bani pe stradă, ci mai degrabă unor organizații construite din oameni și cauze care fac tot posibilul ca proiectele lor să se întâmple. Acelor oameni care nu se lasă. Donez pentru cei care sunt dedicați, au pasiune și entuziasm.

Nu am o cauză clară. Dacă ar fi să aleg cauze, probabil că ar fi cele legate de educație / care dau șansa oamenilor să se transforme, dar nu numai. Sunt toate acele proiecte care par imposibile și care totuși prind viață: de la acele sate unde nimic nu se întâmplă dar apare cineva care adună niște femei lipsite de speranță și le face să-și găsească rostul și să devină sustenabile, până la proiecte în care copiii au unde să își facă temele dupa școală, să interacționeze sau să aibă un spațiu de recuperare în așa fel încât într-o zi să nu mai fie priviți ca handicapați.

3. Ce așteptări ai / ce urmărești când donezi?

E important să știu că asociația / organizația respectivă își gestionează resursele cu respect pentru cauză și că este consecventă în proiecte.

4. Câteva exemple de asociații care știu să-și gestioneze corect procesul de donație

Our big day out, o acțiune extraordinară de într-ajutorare a copiilor și bătrânilor inițiată de Alexandra Tânjală, care a crescut în zece ani exponențial. O alta este Asociația Ana și Copiii care, la fel, a pornit din nimic și a ajuns să aiba grijă de sute și poate mii de copii.

5. De ce crezi că e important să ne cultivăm spiritul filantropic la nivel personal?

Știi, expresia asta, spirit filantropic sună cam prețios. Aș suci-o într-un sens mult mai uman. Aș aduce-o pe pământ și aș spune așa: filantropie înseamnă să fii un OM care vede mai departe de familia lui și cei apropiați și care este conectat cu întregul, care poate însemna societatea în care trăim sau planeta asta (dacă vrei să salvezi ursuleții panda). Gestul de a dona arată că admitem faptul că e atat de bine să ne bazăm unii pe alții și să ne susținem, să contribuim astfel la facilitarea binelui. Contează chiar și acel puțin pe care îl ai. Nu e nevoie să ne comparăm cu alții. Important e să fim constienți și să dăm de la noi din când în când (bani, resurse, timp, inteligență).

6. Care crezi că ar fi cele mai potrivite tactici de mobilizare a spiritul filantropic?

Cea mai clară este experiența mea de la Cercul de donatori. Acolo am văzut că cele mai bune tactici sunt cele în care reusești să faci o comunitate în care donatorii se întâlnesc cu cei care au nevoie de resurse și de finanțare. Latura asta umană de a fi față în față cu cei care beneficiază de donații spune mai multe decât toate rapoartele si toate ppt-urile.

Crearea unor comunități și comunicarea permanentă cu ele este de mare folos. Pentru a crea acel spirit și energie, pentru a mobiliza mai mulți oameni, e bine să îi aduci la un loc, e bine ca pentru două ore să iasă din vârtejul vieții și să FIE acolo, în sală, împreună cu oameni făcuți din același aluat. Interacțiunea dintre oamenii care aderă la astfel de comunități e neprețuită - la astfel de întâlniri, în mijlocul acelei energii bune care se creează, se pot naște idei noi, relații bazate pe aceleași valori, chiar parteneriate pentru noi proiecte.

Partner logo