Sînziana Wolff, fundraiser stradal ARC pentru SOS Satele Copiilor, ne povestește despre cum alege oamenii cărora le vorbește despre cauza ei.

***

Am început toată povestea cu căutarea de supereroi chiar din prima zi de muncă. Încă de atunci am dezvoltat un fel de radar pentru astfel de persoane (un super-radar?), oameni care par într-adevăr genul care ar face un asemenea gest demn de un supererou, așa cum este cazul donației prin debit direct.

Ceea ce a început ca o joacă a devenit repede un lucru foarte serios. Chiar cred în dreptul și în puterea fiecărui om de a fi un supererou, tocmai de aceea poate încă mă frapează oarecum când unele persoane sunt aparent jignite când le propun asta pe stradă. Am avut parte de evidentele răspunsuri negative (pentru că, până la urmă, am parte de zeci și sute de refuzuri până găsesc un da), însă am avut parte și de ocazionalele răspunsuri răstite sau chiar de mici jigniri voalate.

De aceea vreau să spun de ce cred că e un mare lucru ca un necunoscut ca mine să îți propună să devii un supererou.

Până să interacționez cu tine, te-am studiat puțin și mi-am format deja o oarecare opinie despre tine – pari de treabă, serios și amabil. Pari genul de persoană care ar ajuta alți oameni, iar eu îmi pun încrederea în faptul că tu poți face un lucru grandios. Faptul că eu ajung să te întreb fix pe tine din mulțimea asta de oameni dacă vrei să fii un supererou înseamnă că eu consider că ești o persoană potrivită de a face un lucru pe care nu mulți îl fac.

Să fii un supererou e să fii inclus într-un fel de club exclusivist unde toată lumea ar putea intra dacă ar fi dispusă să bată la ușă. Când te întreb asta, eu îți fac un compliment pentru că eu văd în tine un potențial foarte mare, te văd generos și te văd capabil să te descurci cu responsabilitățile care vin odată cu calitatea ta de erou. Văd o trăsătură pe care nu mulți oameni o au, calitatea de a pune lumea în mișcare, milimetru cu milimetru, o faptă bună odată – și eu cred cu tărie că tu poți face asta… altfel nu te abordam. Nu e o joacă și nu e o glumă. Probabil e printre cele mai serioase lucruri pe care le poți face astăzi și, până la urmă, e un privilegiu să fii supereroul unui copil.

Așa că atunci când ne întâlnim și auzi “vrei să fii un supererou?”, tratează-l ca pe un compliment și răspunde și tu: “de ce nu?!”.